Suflet de toamnă
Prea multe toamne au trecut prin noi
Din timpul scurt, neiertător al vieții,
Cu bucurii mărunte, multe lacrimi și nevoi
Care ne-au marcat, ne-au transformat în visători,
Urgii, fluturi cu aripi frânte, inimi flămânde,
Scrise pe foi de suflet, din tastatură doar, în câte-o poezie.
Prea multe anotimpuri au trecut prin noi
Și cine știe câte-o să mai treacă,
Ți-am fost…ce am putut,
Și primăvară, vară, iarnă, astăzi… ruginie toamnă.
Tu, zâmbet promis, mi-ai fost,
Frumos, iubit, dorit pentru vecie,
Retina ochiului albastru care te-a venerat
Te-a pus pe-un piedestal, iubire,
Te-a adorat, mereu, ca pe un zeu.
Ți- am fost, ce mi-am permis, știi bine,
Verde de vară,
Frunză de toamnă, ce a căzut, cândva, în drumul tău…
…un suflet!
Crezi că e mult, puțin, minune?
Întreabă-l, când ai timp, pe Dumnezeu!
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 