E-ATÂTA TOAMNĂ ÎN LUME…
E-atâta toamnă-n noi și atâta dor
De vreme bună și de sentimente,
Că plânge frunza fără niciun nor
Și-n noi îngheață ultime regrete !
Ne ostoim durerea pe sub măști,
C-un râs fugar, zicând că ne e bine,
Dar suflete se-năbușe în găști
Și nu e timp, măcar pentru suspine.
E-atâta toamnă-n lume și delir
Și-nconjurați de frig și-atâta ceață,
Ne înțepăm în spini de trandafir
Și nu mai știm de-i zi sau dimineață.
Ne agățăm de lucruri puerile,
În loc să ne rugăm la Dumnezeu,
Să-i mulțumim că încă ne dă zile
Și ne-a iertat, din dragoste, mereu.
E-atâta suferință în tăcere,
E-atâta somn și-atâta toamnă-n noi,
Că nu vedem nici soarele când piere
Și nici când frunza plânge în noroi !
22 octombrie 2021
Redactor coordonator: Relu Popescu
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 