În mansarda mea de gheață
Anotimp cu ceață deasă
toamna-și scutură mantaua
peste vis, dar nici nu-mi pasă ,
mi s-a înfrunzit podeaua.
Ești o lacrimă fierbinte
dintr-un vis fără sfârșit,
colțul pernei încă simte
izul tău de asfințit.
Ca-ntr-o filă de poveste
ai trecut în pas, grăbită,
mi-ai lăsat doar vânt drept zestre
și podeaua înfrunzită.
Uite, s-a închis sertarul,
amintiri nu mai încap,
parcă s-a vărsat paharul
și podeaua-i toat-un lac.
Curg sărate lacrimi ,zeci
zici că-s râuri pe obraz,
îngropate țărmuri, seci,
înghețate-s la pervaz.
În mansarda mea de gheață
luna și-a făcut poteci.
Lacrimă de dimineață,
pe obraz te scurgi , și-mi pleci !…
23.10.2021
Redactor coordonator: Relu Popescu
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 