INEVITABILA DORINȚĂ
Autor: Vio Sterian
În soarta unei LUMI ce-și încâlcește pasul
Pe un tărâm de neguri, de ceață și de fum,
Un dor nespus de CASĂ își urlă-n suflet glasul
Și plâng în pribegie hotarele de drum.
DEPARTE-AȘ fi de țară de nu-ar fi rădăcina
Și sângele de NEAM ce curge-aprins prin vene,
De soarta-mi NECĂJITĂ, Stăpânii își știu vina
Și-un urlet de strămoși de sub morminte geme.
Ne-am ÎMPĂCAT cu soarta lipsită de dreptate,
Oftăm îngăduința, tiranilor, simbrie,
Când sus în fruntea țării stau oameni fără CARTE,
Ne scufundăm în traiul lipsit de OMENIE.
Ne fie SĂRBĂTOAREA în ziua Libertății,
Din strigătul lui Cuza un zbor spre zarea albastră,
Vom fi duhul lui Iancu în paloșul Dreptății
Când nu-o mai sta răbdarea CUMINTE-N mintea noastră.
Ne strigă rădăcina sub poale de Carpați,
În românescul plai lăsat de Dumnezeu,
De dincolo de Prut ne vin acasă frații,
Adună-i Românie pe toți la pieptul Tău!
Redactor coordonator: Relu Popescu
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 