Pomul din ogradă
Se topesc iluzii, supte prin zăpadă,
Funerar mai plouă şi-n ograda noastră
Unde plin de umbra sfântă şi albastră,
Pomul îndurării încă mai dă roadă…
Se mai frâng speranţe-n chicotiri străine,
Cântărite-n palme, risipite-n vânt…
Dar copacul nostru încă nu s-a frânt
Şi din răul lumii vom ieşi cu bine!
Fără să ne urle năpădind lăstunii
Încântând vreun suflet beat de înşelare,
Să iubim copacul plin de îndurare
Care naşte-n suflet floarea rugăciunii!
Se mai frâng iluzii printre felinare,
Vântul suflă rece, nimeni nu te iartă,
Când îţi pare drumul vitregit de soartă
Şi cănd floarea vieţii plânge şi te doare
Ţi-a rămas căsuţa şi-un apus de soare,
Pomul îndurării din ograda noastră,
Umbra lui de sânge, galbenă şi-albastră
Şi-o poveste scrisă cu pâine şi sare…
Toate se vor duce, mărăcini prin viaţă,
Frunza lui e vie, mândră şi semeaţă!
Redactor coordonator: Relu Popescu
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 