Cornelia Gheorghe

Toamna se scutură
Cornelia Gheorghe

Toamna se scutură de păcate,
Din suflet frunzele-s alungate…
Roșii zboară pe cărarea iubirii,
Verzi în desfrunzirea firii.

Galbene-uscate cad peste noi
Ca o vină din norii goi,
Picături reci pe frunze colorate
În doruri vechi amestecate.

Copacii golași, cu vreo doi cercei
N-au nici măcar frunza de tei,
Crengile goale sunt ude de ploi
Pașii-s pierduți prin frunze moi.

Foșnesc ușor sub talpa grea,
Calcată-n picioare e Toamna mea
Prin anotimp, în urmă să rămână
Așternută în covor de lumină.

Redactor șef: Camelia Boț