Cioburi de sfere
Mă ridic pe aripile umbrelor,
în nopțile fără stele,
Unde timpul se ascunde și suspină.
Aripile îngerului m-au ridicat,
M-au așezat pe aripa unui crepuscul
de lângă un ciob de sferă,
Șoaptele mă amorțesc.
Auzeam un cântec din clepsidră,
O prind și o sărut pe mână,
Vine o altă iubire sublimă.
Privesc cu uimire o sferă albastră,
S-a apropiat încet de înger,
S-a născut în miezul nopții
dintr-un sfinx și o stea.
Am atins bolta cerească cu mâna,
Și cioburi de sfere ascuțite au scris
o poezie de dragoste,
I-am dat-o sferei care a coborât
cu mine, ușor pe rouă,
Picioarele mi s-au răcit,
zorii m-au trezit, mi-au șoptit,
Încă mai trebuie să stai pe pământ.
Daniela Marian
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 