Mihail Tănase

ADIO, MUZA MEA
Mihail Tănase

S-au adunat în mine anotimp și cuvinte,
Frunze se aștern sub lacrimi de stele,
E toamnă din nou, gânduri ard în minte
Tăcute și triste iluziile mele.

Cocorii rătăcesc neștiute cărări
Și eu mă afund tot mai mult în tăcere;
În fiecare zi aceleași întrebări,
În fiecare noapte aceeași durere…

Este durerea pe care speram să o alung
Amăgit întruna de chipul tău timid,
Și mă văd la sfârșitul acestui drum lung
Rătăcind într-un univers stupid!

Am rămas cu aceeași speranță deșartă
În toamna cu brumă pe frunza tăcerii,
E speranța unui vis început odată
Dar topit crud în cuptorul durerii.

Inimile noastre se vor regăsi poate cândva,
Voi rămâne tot cu ”Eul” meu imaginar…
Acum te las în toamnă cu altcineva,
Adio, Muza mea, adio, Înger stelar…

Redactor șef: Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: