Cu ce curaj să mai privim în ochi bătrânii?
Autor Gia Munteanu
30.11.2021
Cu ce curaj să mai privim în ochi bătrânii
Ce ne-au crescut și dăruit o viață-mbelsugată
Când noi înfometați de bani, hapsânii
Îi răsplătim doar cu o amintire renegată?
Cu ce curaj să mai privim în ochi bătrânii
Ce s-au luptat din veacuri cu zmei asupritori,
Când fără adevăr, dreptate devenit-am spânii
Și lașității, minciunilor, trădării purtători?
Cu ce curaj să mai privim în ochi bătrânii
Ce au trăit cu demnitate și patriotism,
Când între noi ne inșfăcăm precum păgânii
Hrăniți cu dezbinare, răutate și-egoism?
Cu ce curaj să mai privim în ochi bătrânii
Ce îi uităm ades și voluntar în colțurile minții
Când îi lipsim voit de mângâierea mâinii
Știind că pentru noi se roagă la toți sfinții?
Cu ce curaj să mai privim în ochi bătrânii
Ce s-au jertfit pentru al nostru viitor pacific
Când separați în tabere suntem acum românii
Și diferențiati am fost numiți cu titlu onorific?
Bătrânii sunt esența vieții, tezaur și folclor,
Să îi cinstim și apărăm cum se cuvine,
Să ne-amintim c-au făcut față vremurilor
Stârpind uzurpatori și încercările șovine!
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 