Pinte Carmen

Acrostih,
Foșnetul ultimelor frunze

F ur dorul din frunzele moarte
O ftez, mă cuprinde o liniște aparte
Ș oaptele nopții sunt neștiute
N oaptea, visele devin plăcute.
E dorul ce scutură sufletul zdravăn
T imid, năstrușnic, nebunatic și lacom
U imit, fără frunze vrea să adoarmă
L ovit de durere, pe-o alee de toamnă.

U n ropot de ploaie se-aude acum
L iniștea nopții se scutură-n drum
T impul înnoadă multe amintiri
I ubesc toamna cu lacrimile din priviri.
M ulțimi de culori se țes între gene
E moții timide se strecoară în vene
L as toamna aceasta să-mi pătrundă în suflet
O blonul verii îl închid c-un zâmbet
R ăsună vântul cu un dulce vuiet…

F runzele de-acum sunt îngălbenite
R enasc mai apoi din primăveri cernite
U rme de-așteptări sunt spulberate
N insori se-abat peste toamne brumate
Z orii se-agață de-un ultim răstimp
E iarna ce arde frunza în timp.
Carmen Pinte

Redactor șef: Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: