SĂ NE IUBIM LA INFINIT
VIO STERIAN
M-a înțepat în talpă urma ta, din roua unei dimineți,
un pas desculț care-și striga, de dor, vâltoarea unei vieți,
te adunase firul ierbii, doar praf de stele-n clipociri
și-ți mistuiau în focul tălpii, cărări-nmiresmate de iubiri.
Boarea de vânt te-adulmeca, parfum de maci, pe la răscruci,
o frunză-n codru îți doinea, singurătăți, în cuib de cuci,
un lampadar gonit de umbre, te-a furișat trecând nălucă,
printre aleile prea sumbre, surâs, pe-o bancă să te-aducă.
Și-mi alergai pe firul ierbii, fluturi de toamnă violeți,
o rapsodie fără cânturi, încă nescrisă de poeți,
într-un târziu lăsat de seară mă așteptai sub clar de Lună,
unde-am ales Steaua Polară, să ne călăuzească împreună.
Te-adun în palme, verde viu, un dor nespus de primăveri
și-n părul toamnei argintiu te retrăiesc plăcut din ieri,
te-mbracă crinii în Crăiasă, și-n zborul nostru spre zenit
eu te-am ales să-mi fii Mireasă, să ne iubim la infinit.
Redactor coordonator: Florentina Savu
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 