Poezia Zilei 18 Noiembrie ~ Anatol Covalli ~

Cum sã renunţ?
de Anatol Covalli

Ce sã mai întreb când nu-mi pot rãspunde
sub atât noian de griji şi de spaimã?
Sufletul uimit în sânge se-ascunde
şi plâns îngaimã.

Uşile se-nchid. Ferestrele sparte
au de la un timp trainice zãbrele…
Singurele ce pot zbura departe-s
visele mele.

Ieri am fost pe-Alcor. Azi steaua polarã
o colind sperând sã gãsesc motive
ca-n lumina ei noul ţel sã parã
cã mai activ e.

Ştiu cã e târziu, dar nu pot concepe
sã dispar sorbit de cruda uitare.
Nu pot accepta sã strãbat doar stepe
de abdicare.

Şi cum sã renunţ, când a mea fiinţã
care a ieșit dintr-o tristã toamnã,
ca sã uit de plâns şi de suferinţã
sã cânt mã-ndeamnã ?!…

Redactor coordonator: Florentina Savu

Redactor șef: Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: