Nu durerea mea mă doare
( Din volumul în lucru LA RĂSCRUCI DE VREMURI)
Nu durerea mea mă doare când se zbuciumă pământul
Parcă vrând să cearnă răul și să-l spulbere cu vântul.
Dar mă doare răsăritul fiecărei dimineți.
Smuls sub pravila minciunii, din atâtea alte vieți…
Nu durerea mea mă doare când se mânie tot cerul,
Că nu-i chip ca să răzbată pân’ la suflet adevărul.
Dar mă doare rău surâsul, pur, de suflet de copil,
Înghețat, precum îngheață floarea-n bruma lui april.
Nu durerea mea mă doare când mi-s pașii fără umblet,
Precum gol e de lumină trupul dezvelit de suflet.
Dar mă dor poteci și drumuri neumblate în lumină,
Zăvorâte de-ntuneric fără nici un strop de vină.
Nu durerea mea mă doare… Că n-am timp s-o bag în samă.
Dar mă dor dureri nespuse și de tată și de mamă
Și de tot frumosul lumii prins în lanțuri nevăzute
Dar cu zale mult prea grele pentru suflete pierdute.
Azi, nimic nu se compară, sărman suflete al meu
Cu durerea care doare unde nu e Dumnezeu.
Maria Poiană
Redactor coordonator: Relu Popescu
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 