Să crezi
Ștefan Olaru
Să crezi în viață chiar dacă-i pustie
Și-n zdreanța ei prin care suflă vântul,
Că cei mai blânzi vor mosteni pământul
Și că-n iubirea lor e-o-mpărăție…
Să crezi că-i rai în vechea ta rulota
Cu mir într-un potir de alabastru,
Că rapsodia cerului albastru
Ți-e dăruită printr-o simplă notă…
Că vei putea cu prima auroră
Să strângi la piept si soarele si luna,
Că-ntr-un târziu vei domoli furtuna
Nerupt de zvârcolirea ei sonoră…
Să pierzi crezând și fără ezitare
Tot ce-ai avut mai scump ascuns sub haină,
Dar răstignit la cina cea de taină
Să capeți o comoară și mai mare…
Să crezi in vis când miezul lui străpunge,
Chiar dacă n-ai pe nimeni lângă tine…
Pe cel vrășmaș să-l răsplătești cu bine
Când sfâșiat de remuscare plânge…
Căci rana ta-i sfințită prin răspuns
Când cei nebuni sunt gata să te prade
Iar cerul tău cu-aripile schiloade
La mântuire îți va fi de-ajuns…
Și n-ai să poți schimba măcar o iotă
Fără să-ți ardă rug aprins pe rană,
Cum nu poți împărți nectar din cană
De n-ai sorbit cu sânge din Golgotă!
Redactor coordonator: Relu Popescu
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 