Camelia Lungu

GÂND SPRE NEMURIRE
autor
Camelia Lungu

În gândul meu totul e verde…dar cărarea
Din jurul casei a îmbătrânit.
De sus de pe terasă privesc zarea
Și soarele cum se coboară-n asfințit.

Un stol de rândunele îmi dă roată
În zborul lor mi-e gândul rătăcit.
Mă ceartă când îmi văd fruntea plecată
Și lacrima din ochiul obosit.

Noian de gânduri îmi abundă mintea
Încerc păienjenișul să-l desprind,
Să-l rup, să îmi răcoresc fruntea
Să nu mai cred că am trăit pe un nimic.

Inima nu mai îmi tresare după fluturi,
Nici unei buburuze nu mai cânt.
În țarina ogrăzii am tras rânduri
Cu plugul ce se-nfige în adânc.

Încep să număr anii câte unul
Și piedică aș pune-n calea lor.
O lacrimă se scurge…umple pumnul
Căci nemurirea-i apanajul zeilor.

Redactor șef: Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: