Nespusa taină
Lumina coboară pe coama unui vânt,
radiind iubirea supusă stelelor,
o simbioză perfectă a unui gând,
tremurând prin căușul nins al palmelor…
Mă năpădesc iar dorurile mărunte-
Clepsidra zorilor târzii să o întorc,
prin întunericul clipelor cărunte.
Aștept singurătatea din suflet, s-o torc
fuioare de rătăciri, prin oglinzi stinse,
privirile fugare pe-o talpă goală,
albul feeric, călcând umbrele ninse,
regăsite, în zbateri line, pe-o coală,
neștiind încotro să apuce. Prin beznă,
lumină, prin gânduri, prin nespusa taină…
Decembrie 2021,
Carmen Pinte
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 