Nepoții și bunicii
Rotariu Dorel
Oricât de tare-ar NINGE… ei tăbăcesc ZĂPADA
Și-abia pe ÎNTUNERIC își amintesc de CASĂ,
Atuncea, SIMFONIA de îngeri umple strada,
Iar sania vrăjită cu greu din mâini o lasă.
În casă-i CALD și-i tihnă, în SOBĂ focul cântă,
Cu promoroaca-n haine și obrajii înghețați,
Bunicilor la piepturi, ca flăcări vii se-avântă
Uitând de-mbrățișarea părinților plecați…
Bunici dregându-și glasul i-nvăluie-n colindă
Și duhul sărbătorii se plimbă în odaie,
Ei, obosiți, stau smirnă, își amintesc că-n tindă,
În cizme, printre dulciuri, stă… ”sfântul Nicolae”!
Precum le-au spus bunicii, grijesc de cele ”SFINTE”,
Priviri curate-ndreaptă spre chipul din icoane,
Când urcă rugăciunea, Hristos de mână-i prinde,
Din stele, ard, prin GEAMURI, pe fruntea lor coroane…
În ZILELE Undrelei, bunici privesc nepoții
Ca pe-o oglindă vie la ce-au fost ei odat’,
Azi seamănă cu magii ce-așteaptă moartea morții,
Prin nașterea Sfintei Lumini ce lumea a salvat!
Redactor coordonator: Relu Popescu
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 