ȘI… POEZIA MERGE MAI DEPARTE!
S-au adunat la poarta minții mele,
Cuvintele să-mi ceară socoteală
De ce le pedepsesc tocmai pe ele
Pentru o vorbă spusă la sminteală!
Toate strigau în cor: „Vrem poezie”!
…Și cred că au dreptate! Poezia
E hrana mea și-a voastră! Hrană vie
Cu care se hrănește veșnicia!
Eram mai hotărât ca-n alte zile
Să uit că sunt poet, să schimb macazul,
Să șterg ce-am pus pe ultimile file,
Dar poezia mi-a bătut obrazul!
Știam că niciodată nu e bine
Să pedepsesc cuvintele profunde,
Pentru un pumn de inimi nesenine,
În care poezia nu pătrunde!
Și muza mi-a bătut la poarta minții!
Îinea în mâna ultima mea carte!
Iar Dumnezeu s-a sfătuit cu sfinții
Și… poezia merge mai departe!
Constantin Mosor, 26 decembrie 2021, București.
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 