Pentru vremea cea din urmă
Pot să văd cum bezna rupe lungi fâșii din cerul zilei
Care-și reazemă pe umeri de părinți, păcatul milei,
De-a nu-mpovăra odrasle, cu sămânță de credință.
Că e greu de dus canonul spre tărâm de biruință.
Pot să simt nevolnicia cu căpestre nevăzute
Cum încet, încet se urcă, spre statutul de virtute.
Opt hotare de-ntuneric vor să spulbere lumina,
Și în temnițe de spaimă să-i închidă rădăcina.
Pot s-aud cum prinde-n mreje dulce cântec de sirenă
Și otrava ei cum sapă hăpăind grotesc din venă,
Chiar și pe acea mai mică picătură de vigoare.
Buturugă ce-ar putea, să răstoarne carul mare.
Pentru vremea cea din urmă, Tu Iisuse te-ai născut
Să-i fii candelă credinței și iubirii noastre scut.
Maria Poiană
Redactor coordonator: Mirela Cocheci
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 