Ploaia de Bobotează
Este încă întuneric, dar nu dorm, demult sunt trează,
Mă îndrept către fereastră, ochii mei ar vrea să vadă,
Iscodind prin depărtări, straturi groase de zăpadă
Albă, moale, ne-ntinată într-o zi de Bobotează.
Însă n-a dorit să vină, doar torente reci de ploaie
Zămislite din furtuni, prin grădină se strecoară,
Mă îmbie surâzând să păşesc uşor pe-afară,
De nu ies, m-or mângâia păşind în a mea odaie.
Tot mai tare mă înfurii, vreau al Bobotezei ger
Să-mi brodeze cu migală flori suave, de cleştar.
Picuri grei, căzând frenetic, nu am cum să îi compar
Cu omături de poveste. Tristă azi mă uit spre Cer.
Îmi doream o zi cu neaua prăvălită în troiene,
Uliţe cu mulţi copii făcând oameni de zăpadă,
Săniuţele pe drumuri, ca în timpuri de-altădată,
Neaua cristalină-n zare s-o admir când se aşterne.
Ploaia, vrând să mă aline, îmi zâmbeşte-mbietoare:
Ştiu că tare te-am mâhnit, lasă-mi stropii să te spele
Izbăvindu-te prin ei, alungând păcate grele,
Cheamă-n suflet Bucuria, azi, de Sfânta Sărbătoare!
Marilena Răghinaru
Redactor coordonator: Mihaela Avram
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 