PUNTE CĂTRE SINGURI
Marian Florentin Ursu
Pe această sferă de singurătate
Se dechide raiul pentru omul bun
Când se-aprinde steaua pe creştinătate
Şi se-aud colinde-n seara de Crăciun
Iar în calendarul anului ce trece
Mă resimt în oase, mă resimt în voi,
Cât mai arde-n vatră focul ăsta rece
Eu mă uit în faţă, dar şi înapoi,
Nu vă temeţi oameni, nu-i ceasul din urmă,
Nu e nici întâia, nici ultima zi
Dar veniţi în hoarde până se prezumă
O dorinţă sacră de-a mai dăinui
Să plecăm cu toţii pe cărarea care
Punţi peste prăpăstii încă ne unesc,
Vom aprinde–n munte albe felinare,
Sufletelor toate care mai iubesc
Şi chiar de se bagă multă lume-n faţă,
Cu pretenţii multe şi multe nevoi,
Noi suntem chemaţii ce vor fi în viaţă
Şi în lumea asta şi-n cea de apoi
Treptele acestea urcă şi coboară
Şi-am să fac cândva un semn din alt tărâm
Vă mai cânt colindul sub un brad din gară
Şi vă spun adio, dar încă rămân,
Când răsare steaua dincolo de neguri,
Noi aprindem facle într-un alb decor
Să fie salutul pentru cei ce-s singuri,
Puntea lumii noastre, către lumea lor !
Redactor coordonator: Relu Popescu
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 