Lacrimi de dor
Îmi plouă cu lacrimi din doruri nestinse,
Se scurg de sub pleoape și cad pe pământ,
Apuse iubiri mă mai bântuie-n vise,
Deșarte iluzii se-mprăştie-n vânt.
Ninsoarea din urmă îmi cade pe umăr,
Prea rece mi-e iarna și noaptea prea grea,
Prea iute trec anii, nu știu să-i mai număr,
Un strop de tăcere și liniște-aş vrea.
Prea negru e cerul și stelele-s stinse,
Îngheață și timpul sub gerul cumplit,
Mă poartă visarea pe zări necuprinse,
Aș vrea să îți spun cât de mult te-am iubit.
Prea greu mi-e cuvântul, privirea mi-e goală,
Mă doare trecutul, să-l uit nu am cum,
Cu capul aş vrea să stau în a ta poală,
Să-mi fii adăpostul la capăt de drum.
Aprinde-mi, iubito, o lampă-n fereastră,
Prea lungă e calea și sunt obosit,
Să facem din iarnă o lume a noastră,
Așteaptă-mă-n poartă cu un bun venit.
Cătălin Iancu
Redactor coordonator: Relu Popescu
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 