Camelia Boț

Lumina vieții se aprinde-n mine

M-aș rătăci prin fulgii de zăpadă
Adunând în palme flori de gheață.
Prin timp m-aș face escapadă
Să te caut prin jur, pe tine viață.

M-aș îmbrăca într-o rochie albă
Ca să-ti fiu veșnic iubită mireasă,
Aș purta stele ca și eternă salbă
În nopțile reci cu lună aleasă.

Privesc cerul cu ochii de odinioară,
Rugăciuni încep a-nălța spre infinit.
Doamne! Fă să-i fiu, întâia fecioară
Care-l îndeamnă și-n iarnă, la iubit.

În tăcerea fulgilor de nea ce cad
Lumina vieții se aprinde-n mine,
În jur miroase a cetină de brad
Când iubirea din cerul senin vine.

Redactor șef: Camelia Boț

Lasă un comentariu