Eminescu, lacrimă și dor, și cântec…
Elena Coca Mahalu
Dorul sfânt de Eminescu, PURURI inima-mi aprinde
Și TULBURĂTOR un VAIET, lacul codrilor cuprinde,
Versul prinde HAINA-I ninsă de-amintiri înmiresmate
În bătrânul tei ce-și plânge crengile prea dezmățate.
VOLUPTATEA blândei unde, varsă rimele pe maluri,
OCHII, plini de SUFERINȚĂ, colindă-n taină pe dealuri,
VISĂTORI, sub cerul nopții, cheamă muzele poeții,
Creând magice poeme în aburii dimineții.
Numele tău, scris cu stele acolo, în galaxie,
Poartă prin veacuri stindardul LUMINOS, din poezie,
MISTUIT de reci tenebre, sufletul taie zăbrele
Ascultând cum îl alintă somnoroase păsărele.
Printre frământări și vise, luna cea cu flori de gheață
Ne-amintește câteodată de pagini uitate-n viață,
Scrise de poeți cu faimă, decimați de sentimente,
Darnici în slove de aur, cu valențe-efervescente.
Luceafăr în anotimpuri, rătăcind prin universuri
Eminescu, tristul geniu, neavând pereche-n versuri,
Lacrimă și dor, și cântec, suspin îngânat de ape,
Liniște, atunci când somnul leagănă vise pe pleoape,
Rege peste nemurire, în suflet ne ești aproape!
Redactor coordonator: Relu Popescu
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 
Mă înclin cu respect și multă prețuire!
Gratitudine!
ApreciazăApreciază