
Lui Eminescu
Ionuț Pande
În OCHII PURURI VISĂTORI,
TULBURĂTOR, un univers din haos,
Pe cerul frunții, numai sori,
Tu, Zeu adăpostit în naos!
Și inimi care mai simțesc
Acordul lin și dulce versul,
Se-nchină, blând îți însoțesc
Prin codri, printre stele, mersul.
Tot MISTUIT de dor, Mihai,
În gând cu VOLUPTATEA faptei,
Ești SUFERINȚĂ cursă-n Rai,
Luceafăr stins în focul șoaptei!
Acum, un înger LUMINOS
Cu HAINA-I albă te-nvelește
Și din al dragostei prinos,
În suflet floare teiu-și crește.
De ce în VAIET stau păduri?!
De ce poteci te cată-n zare?!
De ce în om se-ascut securi?!
De ce ne ești în vers uitare?!
Redactor coordonator: Relu Popescu
Redactor șef: Camelia Boț
SINCERE FELICITĂRI!!!
ApreciazăApreciat de 1 persoană