Dialoguri Poetice 23 Ianuarie

LUI EMINESCU

Te-ai lăsat vrăjit de noapte și a Cerului câmpie,
Ca să poți sădi-n iubire steaua-ți pentru veșnicie
Poposind prin întuneric ai descătușat și zarea
Agățată de o stâncă ce-o-ngropa în valuri marea
Petronela Mocanu

Umilit de existența unei vieți amăgitoare,
Chipul tău renaște astre, candele se-aprind în zare,
Iar din slova ta fierbinte ce înmoaie inimi pietre
Va zvâcni mereu lumina să vegheze la ferestre.
Monica David

Ne-ai lăsat drept mărturie, opera fără egal,
Un al doilea n-o să fie, sau…n-avem încă semnal.
Teiul ne mai amintește, teiul ne mai înfioară,
Umbra lui ne-ademenește, mireasma ne împresoară.
Cristina Ghindar Greurus

Bate-un vânt de poezie dinspre lacul cel albastru
Iar în luciul apei line, se-oglindeşte-acelaşi astru…
Mai suspină câte-un nufăr legănat pe-un vers de seară,
Amintindu-şi de poetul ce-i zâmbea odinioară.
Violeta Andrei Stoicescu

Redactor coordonator: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: