Lucia Marin

Tristețea

Oameni dragi, lăsați tristețea și strângeți la piept speranța,
Că tristețea nu-i vreodată sătulă, vrea să vă domine viața,
Sapă ne-ncetat, mai adânc în suflet, până-l vede sângerând,
Și se cuibărește, fără să ne dăm seama și în inimă și-n gând.

Puneți soarele-n priviri și căutați-l printre norii întunecați,
Nu vă înstrăinați de semeni, c-aveți părinți, prieteni și frați,
Împărțiți cu ei orice necaz și acceptați un sfat, o mângâiere,
Cel ce se-afundă în tristețe va fi legănat de frustări și durere.

Dragii mei să țineți minte, că și tristețea este tot trecătoare,
Dacă n-o băgați în seamă și zâmbind pășiți mereu spre soare,
Când simțiți că vă dă târcoale, atunci să îi întoarceți spatele,
Ca să nu poată, să vă domine nici gândurile, dar nici faptele.

Oameni dragi, hai să trăim în pace, în iubire și în credință,
Așa tristețea, niciodată-n viață, nu va putea să aibă biruință
Și să știți, prieteni dragi, că a trăi frumos și curat se-nvață,
Din necazuri și din bucurii din tot ce experimentăm în viață.

Haideți să lăsăm deoparte tristețea, să se destrame în tăcere,
Să îi dăm vieții liniște și bucurii, iar inimii tot ce ne cere,
Peste încercări să trecem, ușor cum trece peștele prin apă,
Să nu-i dăm tristeții voie, să ne târască într-o neagră groapă.

Lucia Marin

Redactor șef: Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: