RECVIEM DE IARNĂ
Ninge sfânt, iubito ! Recviem de iarnă…
Cad din cer steluțe peste inimi seci,
Îngeri dalbi coboară, tainic, să recearnă
Nostalgii rămase-n ale vieții teci.
Ninge a uitare, ninge a iubire,
Ninge cu suspine, ninge cu alin,
Fulgii cad feeric, la a lor topire
Clipa-ncremenește în al vremii scrin.
Pe cărări de gheață, calde-odinioară,
Drumețesc prințese în veșmânt vernal.
O dulce himeră !… Frigul mă-nconjoară,
Bobul din clepsidră curge glacial.
Porțile-s închise, pragul e de piatră,
Sufletul mi-e rece, tâmpla a albit,
Jarul de-altădată potolit e-n vatră,
Sus, la tocul ușii, vâscu-i ofilit.
Stau în călimară elegii nescrise,
În decor iernatic, dezolant și tern,
Primăvara-mi ninge verde-crud în vise,
E doar amăgire… Albul e etern.
Gerul se-ntețește, ceasul ne desparte,
Ninge cu fantasme, ninge cu tristeți,
Recviem de iarnă…. Undeva, departe,
Pe plaiuri celeste ninge cu poeți.
Mugurel Puscas
( Liga Scriitorilor Români. Filiala MUREȘ )
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 