Mugurel Pușcaș

RECVIEM DE IARNĂ

Ninge sfânt, iubito ! Recviem de iarnă…
Cad din cer steluțe peste inimi seci,
Îngeri dalbi coboară, tainic, să recearnă
Nostalgii rămase-n ale vieții teci.

Ninge a uitare, ninge a iubire,
Ninge cu suspine, ninge cu alin,
Fulgii cad feeric, la a lor topire
Clipa-ncremenește în al vremii scrin.

Pe cărări de gheață, calde-odinioară,
Drumețesc prințese în veșmânt vernal.
O dulce himeră !… Frigul mă-nconjoară,
Bobul din clepsidră curge glacial.

Porțile-s închise, pragul e de piatră,
Sufletul mi-e rece, tâmpla a albit,
Jarul de-altădată potolit e-n vatră,
Sus, la tocul ușii, vâscu-i ofilit.

Stau în călimară elegii nescrise,
În decor iernatic, dezolant și tern,
Primăvara-mi ninge verde-crud în vise,
E doar amăgire… Albul e etern.

Gerul se-ntețește, ceasul ne desparte,
Ninge cu fantasme, ninge cu tristeți,
Recviem de iarnă…. Undeva, departe,
Pe plaiuri celeste ninge cu poeți.

Mugurel Puscas
( Liga Scriitorilor Români. Filiala MUREȘ )

Redactor șef: Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: