MARGINI DE CONSTELAȚII
de Marian Florentin Ursu
Fantasme disparate mă bântuie acut,
Când viscolele toate scrâşnesc ocult în farduri
Și caii de zăpadă mă poartă spre demult
Când luna mai cădea în săbii printre arbori.
Spre noi se-ndreaptă friguri şi năpustiri de vânt
Și păsări boreale ne-apropie de moarte
Și prin lunete oarbe mă chinui să te văd
Dar când mi te apropii, te duci tot mai departe.
Ninsori rostogolite peste un glob de fier
Prin inerţia mută ne-apasă omoplaţii
Și se-ncleştează munţii rupându-se de cer
Strivind iubiri pe margini subţiri de constelații.
Doar printre orizonturi îţi văd suavul chip
Când umbre de zăpadă ar vrea să te dezbrace
Și din ecouri albe încerc să te-nfirip,
Și din ninsoarea care în tine se preface.
Redactor coordonator: Mirela Cocheci
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 