MIEZUL UNEI NOPȚI DE IARNĂ
Constantin Mosor
Ce, voi nu știți că urmează miezul unei nopți de iarnă?
Am vârât lemne în sobă, în stilou am pus cerneală,
M-am gândit că dacă norii n-au zăpezi să ni le cearnă,
Ar putea ninge cu slove, fără mare osteneală!
Dincolo de nori e cerul, dospitorul de cuvinte!
Dacă vânturi nemiloase vor împrășia toți norii,
Credeți că adorm de frică punând lacăt peste minte?
Cerul îmi va da putere să mă întâlnesc cu zorii!
După noaptea albă-n care n-am pus geană peste geană,
Mintea mea nu-i obosită! Ar mai scrie trei poeme
Care ar putea să fie cea mai sățioasă hrană
Pentru suflete flămânde, obosite sau…boeme!
Lemnele din sobă, toate, cred că s-au făcut cenușă!
O voi trage cu vătraiul, asta, mâine dimineață!
Mâna frigului tot pune două degete pe ușă!
Dacă o deschid acuma, inima cine-mi dezgheață?
Oameni nu-s! Luna își plimbă strălucirea pe potecă!
Niciun glas nu se aude, drumurile sunt sihastre
Zâmbetele muzei mele și-au făcut bibliotecă!
Încă un poem aleargă către sufletele voastre!
Redactor coordonator: Relu Popescu
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 