CUVÂNTUL DIN SCRISOARE DEVINE INCOLOR
Flori Cristea
26 ianuarie 2021
Trimit spre tine gânduri, mi se întorc din cale,
Nu îndrăznesc să-ți bată în poart-așa târziu,
Îmi pare că lupi tineri hălăduiesc prin vale,
Cătând, flămândă haită, ce? nici eu nu mai știu!
Se-aude în odaie, și par îngemănate,
O inimă ce bate și glasul ruginit,
Ceasornicul ce taie felii subțiri de noapte,
Ce pare că din neguri de timp s-ar fi pornit.
Cad în răstimpuri stele, sinucigaș exod,
Spre hăul ce le-nghite, ștergându-le și urma,
Eu urc din nou speranța pe sumbrul eșafod,
Și-ascult prin bezna rece cum se așterne bruma.
Ce-oi fi făcând? Ce gânduri te prind în plasa lor?
Păianjeni puși la pândă să îți ucidă visul.
Cuvântul din scrisoare devine incolor
Și mesager doar vântul va fi în zori trimisul.
Mai ard mocnit în vatră, cu ultime puteri,
Trei lemne din pădurea, tovarăș ce ne-a fost,
Stau lângă tâmpla zilei trei stele grăniceri,
Și-n suflet pentru tine-ncropesc un adăpost.
Redactor coordonator: Relu Popescu
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 