Anatol Covalli

Tumult

de Anatol Covalli

Deschid fereastra care dă-n grădina
noilor ani şi însetat respir.
Mă mângâie-al speranțelor zefir
şi-mi simt vibrând de patos rădăcina.

Ochii îmi râd de tandra bucurie
ce-n suflet a dat buzna chiuind.
Înviorat, spre cer braţele-ntind
şi mă încarc c-o sfântă armonie.

Minune-a fost! Mi-a înflorit neghina,
din orice fir surâde-un trandafir
şi verdele pe care îl inspir
poartă în el şi viaţa şi lumina.

Ce splendidă-i renaşterea târzie
când stelele încet se reaprind
în inima ce-o simt întinerind
de când iubită de-ocrotiri se ştie !

Redactor: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: