Flori Cristea

Viață… viață….

Așteaptă! Vezi? Din colțu-i mă privește,
Cu ochi de răpitor, ochi de felină.
Sclipirea-i de oțel simt că-mi zdrobește
Puțina mea voință. Te oprește!

Mai am câte ceva de cumpănit,
Mai lasă-mi timp, mai stai și mai adastă,
Mai am o haină vieții de croit,
Mai am de scris, de plâns și de iubit,

Mai cântă-i tu vreo doină, vreo romanță,
Că poate va uita de ce-a venit,
Că poate mâna care stă pe clanță,
Se va opri s-apese. Viață!…viață…

Ce repede ai terminat de numărat,
Cu câtă grabă strângi în pumn puținul
Ce cu atâta trudă-am adunat!
Ce nu ți-am spus? Ce nu ți-am dat?

Așază-te și-ascultă! La fereşti,
Se tânguie în cântec niște gânduri.
Poate vei vrea să stai, să descâlcești,
Poate vei vrea…. cât încă ești,

Cât încă toate ai, iar eu, nimic,
Mai toarnă vin și-n candelă ulei,
Stai jos și rabdă-mă încă un pic!
Ascultă, viață,-ascultă ce îți zic!

Că nu știu mâine, ne-om mai întâlni?
Ori gheara ascuțită de felină,
În pieptul meu bătrân se va opri?
Se va opri… Se va opri….

Flori Cristea

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: