Lucifer
Autor Ioan Avram
Parcă-s zile blestemate, roșu-i cerul omenirii,
Îmbrăcate-s cu păcate, nopțile-mpotriva firii,
Liliecii dau năvală peste sate și orașe,
Semănând furia morții din iluzii pătimașe.
Tună-n cer și pe pământ, fulgerele aduc spaimă,
Înghețând suflete calde, muribunde, ele-ngaimă
Rugăciunea de pe urmă, pentru mame și copii,
Ca și lacrimile toamnei printre frunze ruginii.
Lucifer își joacă rolul într-o dramă criminală,
Inroșind pământu-n sânge, el zicând că-i doar spoială,
Frânge vieți într-o clipită ca pe-un braț micuț de vreascuri
Când se zguduie pământul sub șenilele de tancuri.
Însă Domnu-i mai puternic și-l va prinde în turbincă
Să-l întrebe de păcate, să-l încalțe cu-o opincă,
Va aduce iar lumină peste maldăre de vise
Prinse-acum în gheara morții de pe când au fost proscrise.
Redactor: Daniela Konovală
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 