De singurătate
Cornelia Gheorghe
Nu pot să râd când sufletul îmi plânge
Și nici nu văd, ochii mi-s lacrimi de sânge,
Tristețea m-apasă și mă doboară
Doar singurătatea mă-nconjoară.
Nimeni nu-mi vede sufletul sensibil
Cuprins de frică și ușor labil,
Durerea-mi bate-n față ca o rană….
Rămân rugându-mă la o icoană.
De-aici, îmi vine vindecarea, poate
Să pot renunța la viață pentru moarte
Și-apoi să râd cu îngerii din Ceruri,
Potop de lacrimi să-mi cadă peste doruri.
Cu miruri unsă mi-e singurătatea,
Cântări de jale îmi doinesc eternitatea
Și-mpodobită cu voaluri negre, reci
Tristă și singură voi fi în veci.
Redactor: Daniela Konovală
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 