Cornelia Gheorghe

De singurătate
Cornelia Gheorghe

Nu pot să râd când sufletul îmi plânge
Și nici nu văd, ochii mi-s lacrimi de sânge,
Tristețea m-apasă și mă doboară
Doar singurătatea mă-nconjoară.

Nimeni nu-mi vede sufletul sensibil
Cuprins de frică și ușor labil,
Durerea-mi bate-n față ca o rană….
Rămân rugându-mă la o icoană.

De-aici, îmi vine vindecarea, poate
Să pot renunța la viață pentru moarte
Și-apoi să râd cu îngerii din Ceruri,
Potop de lacrimi să-mi cadă peste doruri.

Cu miruri unsă mi-e singurătatea,
Cântări de jale îmi doinesc eternitatea
Și-mpodobită cu voaluri negre, reci
Tristă și singură voi fi în veci.

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: