Dorel Rotariu

Auzi-ne, Nichita!
Autor Rotariu Dorel

„Du-mă, fericire, în sus, și izbește-mi tâmpla de stele”

Așa visa Poetul care purta în sine,
O împletire-naltă a lumilor-culori,
Când sub arțari zburdând, senin copil ca mine,
Văzu pe Marte, zeul cu fulgeru-i de-orori.

Pierdui copilăria ca cerul, curcubeul,
Deasupra zburau păsări ce aruncau cu foc,
Trunchiuri de om, de arbori se înălțau ca zmeul
Ce-l ridicase tata, spre soare-n tandru joc.

Ce caut eu, copilul, într-un oraș ce arde,
Când tata n-are mâna ce-a înălțat un zmeu,
Când secetă-i la pieptul la care-mi țipă frate,
Când trenul pribegiei ne pare-un Elizeu ?!

Sub pas izbit de cizme și vuiet de șenile,
Fug basmele în file inchise din povești,
Cât hidra urii, chipul ‘și-arată către fire,
Spre cimitir se-nșiră zburdări copilărești!

Am vrea să ”șuieri luna”, prefă-o în iubire,
”Leoaică” rea ce mușcă din inimi de stăpân,
Tăind miraj grotesc din vis de-mbogățire
Cu porumbeii minții și ramuri de măslin!

Vezi, primăvara încă ,”flăcări roșii-nalță”
Presară-mi arcuirea de suflet neînvins,
Din ”piscul” tău ”un ștreang” coboară-le în față
Călăilor, ce Ochiul Veșnic îl vor stins!…

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: