Laurențiu Cristian Gherase

Dă-mi, mie, lacrimi!

Dă-mi graiul tău să pot o vorbă spune,
Acelora ce bolta le e glie,
Căci trece trupul și din el va mai rămâne,
O umbră-n zarea-mi pământie.

Dă-mi focul tău să pot din el aprinde,
Abisul, zeii să mi-l vadă,
Căci negura sa, Arborele mi-l cuprinde,
Pe ramura-mi ce dă să cadă…

Dă-mi pagini, coli, ziare, mii în mii, imagini,
Flacăra-mi s-o pot iuți,
Să fac din pagini, stele și din stele, pagini,
În lacrimi ce m-or ameți…

Dă-mi plânsete, dureri și mii de suferințe,
În ele sufletu-mi să încălzesc,
Dă-mi hăuri, pășii-mi să-i ascund în neputințe,
C-atât ajuns-am să le mai iubesc…

Dă-mi cât mai multe guri, din mine să se-nfrupte,
Așa mai pot avea idei de-a scrie…
Și poți, din când în când pe ramurile-mi rupte,
Să pui puțin amar de stirigie…

Dă-mi umbre, suflete, stihii, din cele mai rănite,
Adânci și ‘nalte depărtări,
Să pot avea companioni spre cele, fade, infinite
Și ‘nalți luceferi trecători…

Dă-mi plânsul lumii, dar nu-ncerca, tu, să îmi iei,
Lumina ce-mi străluce…
Căci știu, iubesc să par un prost printre mișei,
În hăul care mintea-mi o seduce.

Și de nu-mi dai ori nu visezi că pot atâta duce,
N-ai griji, oricum spre mine vin…
Izbindu-se de străluciri ce nu vor a seduce,
Pustiuri pe un manechin…

Căci de alegi a fi hain, măcar fii unul mare,
Să-ți pot umple o coală,
Poate, cândva ne-om mai găsi și-a mea îmbrățișare,
Va fi răului, boală…

Gherase Laurențiu Cristian

Redactor: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: