DOI ȘI SINGURI VIO STERIAN
(Pe versul lui NIchita),,Suntem doi și singuri și-n loc de inimă ne bate luna”
Și-n pleoape un val ne-adună din zări marea albastră,
Crispată într-un adio rămâne întinsă mâna
Când ghiara neiertărilor sfârtecă iubirea noastră.Doar privirea ne mai știe dintr-o clipă ce-a trecut
Și un strigăt de durere ce-a rămas înfipt în piept,
Noaptea-și scrie zgomotoasă liniștea-ntr-un strigăt mut
Și-n înconvoierea minții, doar durerile stau drept.Ne-a rămas deschisă rana care-o vindecăm de-o viață
Mâna ce-mbăia balsamul în arsura unei ploi
Strânge-n palme tot nevrutul lacrimei care-l desfață
Când singurătatea nopții smulge Luna dintre Noi.
Scriem jar în partea stângă, apăsând cu mâna-n piept
Și ne cerem, din cenușă, rana dragostei ‘napoi,
Am închis… până și ochii, nevăzutului adept
Și, din lanul plin cu maci, împărțim neghina-n doi.Tristețea am inventat-o arma nepăsării noastre
Sfărâmând sub talpa hâdă clipa unei amintiri
Ne-am cicatrizat iertarea cimentând orgolii caste
Insuficienți de-amor… tot murim printre trăiri.
Glezna timpului apasă clipele în așteptare
Mor secundele stâlcite la sfârșit de anotimpuri
Pe aleile din parc au rămas teii în floare
S-a topit luna în noi, două inimi, doi… și singuri.
Redactor: Daniela Konovală
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 