Violetta Petre

Clipă sibilină…
Violetta Petre

Mă dăltuiesc secundele nebune, ca pe o stâncă ce o roade ploaia
Doar că pe mine vor să se răzbune, că nu îmi sting în niciun fel văpaia
Ce încă-i trează-n inimă și sânge, un foc bengal șerpuitor prin vene
Și arde lacrima și-amurgu-l strânge în umbrele ce-aleargă prin poiene…

Pe brațe-mi înverzește firul ierbii și seva crudă îmi inundă sânii,
Când boncănesc, mugind de poftă cerbii și se nuntesc pe unde vor păunii…
În iriși rogvaivu-și cerne movul prin sita unui cer cu ochiuri dese
Să-nnobileze dorului alcovul cu irizații din astral culese…

Sub tălpi pământul zemuiește-a viață și simt cum urcă-n mine pe sub piele,
Îmi înfloresc primulele pe față și mă avânt în dans nebun de iele…
De-atâta primăvară, în clepsidre se-oprește timpu-n unghiul mort al vremii
Nisipul se ascunde în cilindre, să nu îl risipească-n vânt boemii…

În orologii s-a-ntrupat tăcerea, e-o clipă sibilină de visare,
Adun în poală stele din căderea bucăților de roți din Carul Mare…
Arunc în asfințit cu versuri albe și rima o păstrez pentru vecie,
Înșir la gât metafore în salbe, să am merinde pentru poezie…
26.03.2022

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: