Gheorghe Avram

Continua prefacere


În poiana înstelată a sorţilor,
în miezul nopţilor,
cu vorbe nespuse
dragostea noastră începuse.
Acolo, ne aşteptau culorile
din toate florile,
să ne palpăm în suflet trupurile,
să ne refăurim mângâierile,
şi să stilizăm cu îmbrăţişări zorile.
Pe potecile nopţilor
cu vorbe calde şi blajine
din izvoare creştine,
mă îmbiai să-ţi vorbesc,
cu fuiorul norilor să te ispitesc
şi să-ţi cer ajutor,
ca să te întrepătrund cu dor,
cu mâinile pline de amor,
până în cel mai profund fior,
ca din tălpi să ne crească rădăcini,
trupurile să ne devină tulpini,
crengile să ne crească din mâini
cu mugurii şi cu foile
odată cu ploile
care ne zugrăviseră cu licuricii stelele
pe toate luncile şi pe toate văile.
Totuşi, nu te vedeam clar
în carnavalul lumii crepuscular,
printre comorile din astre
din cerurile albastre,
dar, simţeam cum
miroseai a parfum
şi mimai zborul gâzelor
şi-mi gustai dulceaţa buzelor.
Şi eu mistuit de continua prefacere
mă desluşeam mai greu,
de parcă aş fi fost băiat de liceu
şi nu meşter olar,
şi cu atât mai puţin cărturar,
care prin poiana înstelată,
cu miezul nopţilor înmiresmată,
te-ar fi ţinut pe tine de mână
şi-ar fi ţinut în braţe un vlăstar
pe sub cerul decorat în altar
cu vaietele lumii plecate-n ţărână.
GHEORGHE AVRAM, S. d., 27-04-2022, 118.

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: