Mă dori
Ca o rană adâncă, mă frângi și mă dori,
Gândul meu de-nceput, gândul meu de sfârșit,
Răvășit peste sufletul meu, rătăcit,
Mă-nfiori, mă-nfiori…
Mâna mea strânge ferm, cui în palmă, absența,
Din pustiul rămas, urma pașilor tăi
Mai adaugă recilor nopți reticența
Unor palide, albe văpăi…
Vine iarna, mai suflă-mi pe suflet, și hai,
Pleoapa ta să îmi fie permanent adăpost,
Între nord și-ntre sud, cavalcade de cai,
Cotropind sub copite vreun rost…
Prin ferestre răzbat lungi tăceri, lungi tăceri,
Dintr-o dată patul se transformă în rug
Și prin vene amintirile noastre îmi curg,
Pănă ieri, până ieri…
Flori Cristea
Redactor: Viorel Poenaru
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 