Paradox
S-a rupt spinarea unui hat,
Sub pașii indiferenței mele,
Din coastă-îi curge un izvor sărat
Ascuns sub pietre, potcoave și caiele.
Îl străjuiesc ciupercării otrăvitoare,
Acid e malul ce apele îl mușcă,
Miroase-a pucioasă și-a lacrime amare
Cu luciri de curcubeie, puse de Lună-n cușcă.
Când va fi ceasul să se împlinească,
Am să strâng, pe culme,ochi de lup
Și în Valea seacă-n tufele de iască,
Am să plantez cu viespii, niște stupi.
Mă voi topi sub soare, în cristale,
Purtat de vântul ce bate efemer,
Un fir de praf furtunii mondiale,
Fără odihnă nici pe pământ și nici în Cer.
15/04/2021
Redactor: Viorel Poenaru
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 