Mihail Janto

Dintr-un pum ce lut a strâns

Ne-am iubit ca două umbre, blestemate de un dor,
ce-au simțit aceleași febre, ca și-un foc mistuitor.
Am simțit și paradisul, cu-nceputul de sărut,
ne-am despachetat și visul, peste răni ce ne-au durut.

Ne-am iubit fără rostire, poate și în rătăciri,
gândul dornic de-mplinire, ne-am iubit și din priviri.
Înlănțuiți de-același vis, cu averse de fior,
parcă Domnul l-a trimis, să murim cândva dor.

Noi ne iubim fără trecut, nedescris într-un cuvânt,
trăim sorbind dintr-un sărut, să-l luăm și în pământ.
Complici al unui simț de jar și de fericire-am plâns,
sădim iubirea, iar și iar, dintr-un pum ce lut a strâns.

Redactor: Viorel Poenaru

Redactor șef: Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: