Chipul din oglindă
Privind într-o lucioasă oglindă, văd chipul meu, cândva, frumos,
Brăzdat de tornadele vieții, cu fulgerul lor zgomotos,
Din strălucirea-i de-altădată, licăie, slab, o pală, ascunsă
În inima, lovită des, dar care-i, încă, neînvinsă.
Încercănat de neputință, s-a dosit sub fard de tăcere
Și-mbracă-ntr-un stângaci surâs buzele fripte de durere,
Asprită-i pielea, iară ochii se zbat în dangăt de clipite,
Muiate-n sarea ploilor, compacte și dezlănțuite.
Îl port cu mine-n orice zi și mă mândresc că este-al meu,
Cicatrizat, de suferința trecutului spinos și greu.
Râde, iubește ori se strâmbă…se-avântă spre necunoscut,
Nu-i pasă ce-i arată-oglinda, zace-n el tot ce l-a durut.
Redactor: Daniela Konovală
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 