Ofiliri
Ionuț Pande
Atâția fluturi, atâta culoare,
atâtea pajiști și atâta floare,
minunea asta-i, Doamne, cea mai mare!
Câtă lumină și câtă candoare,
câtă risipă-n alb, câtă visare,
mi-e somn, atâta somn într-o mirare!
Auzi, Ioane, doina cum se scaldă
în rouă-n flori si-n inima ta caldă!
Și plânge codrul, plânge și jelește,
îți cată urma și n-o mai găsește!
Căt de senină apă-ți este cerul
și cum se zbate-n ochiul tău eterul!
Suspină, hai, suspină cu izvorul
și lasă-l ca să bea din tine dorul!
Hai, cântă, cântă cu privighetoarea,
nu vezi că-n ochii tăi se-ncuibă zarea?!
Ți-e sufletul o apă tulburată
și rădăcina obcinii uscată!
Hai, strânge-ți oful pană lângă pană,
o aripă înjgheabă și te-ntoarnă!
Redactor: Viorel Poenaru
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 