Petre Vătuiu

Dor de fluturi

Alergam după fluturi odată,
Și desculț, și cu părul în vânt,
Înfloream de atâta poiană
Și-nvățam de prin cuiburi să cânt.

Cine, eu? Da, chiar eu, năzdrăvanul,
Amurgitul răcorii de mai,
Mai tot timpul cu gândul aiurea,
Trăitorul cu suflet bălai!

Eu, cu ochii cât lumea întreagă,
Mă hrăneam mai mereu curios
Cu poveștile prinse de drumuri,
Ca să cresc ca stejarul, vânjos.

Și creșteam, dar creșteam ca o toamnă
Cu livezi ruginite și fân,
Cu cămara umplută de toate,
Și bogat cum e ea, dar bătrân.

A venit prima zi cu zăpadă
Și cu fluturi de gheață la geam.
Și eu ieri alergam după fluturi…
Și ce tânăr, ce tânăr eram!

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

Lasă un comentariu