Înger trist
Am poposit în zori, pe-o ramură de vis
Să ascult povestea unui înger trist
Admira profund vocea unei flori
Și-o săruta cu lacrimi, ce se vărsa din nori
Cu ale sale aripi, îi mângâia culoarea
Zădărnicind timpul când suspina zarea
În ghem de clipe, parfumu-i aduna
Lăsând să curgă mirul, pe frunzele din ea
Își depăna durerea, pe margine de cer
Și adiia ca vântul, pe lacăte de fier
Încerca zadarnic să strunească zorii
Să încuie poarta, să nu treacă norii
Peste răsărit, lângă praf de zori
Încerca să tragă timpul înapoi
O aripă-i se frânge și-‘n cercuri cade lin
Pe vocea unei flori și-o mare de suspin!
Redactor: Daniela Konovală
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 