Întinde, omule, o mână!
Întinde, omule, o mână
Și fă din dar al tău sfânt rai,
Căci pentru suflet, fapta bună
Portiță e spre ceresc trai.
Nu fi nebăgător de seamă
Cu cel sărac și bolnăvior,
Privește-l smerit, fără teamă,
E ca și tine, un muritor.
Azi ești pe treapta cea de sus
Fără s-ai griji și trebuințe,
Ușor, mândria te-a răpus
Nu vezi în juru-ți, nevoințe.
Când afli omul în necaz
Ajută-l cu ce poți, creștine,
Usucă-i lacrima pe-obraz
Și-alungă-i răul, cu-al tău bine.
Întinde, omule, o mână
Celui căzut în suferință,
Căci Dumnezeu faptele-adună
La judecata, în credință.
Astăzi te bucuri, mâine însă
Poți luneca stingher pe scară,
Când nu-i acolo o mână-ntinsă
Și clipele îți par povară
Și-atunci, ți-oi aminti cu lacrimi
De cel sărman și ocolit,
C-aveai putere să stingi patimi
Dar bani în câini ai azvârlit,
Să salvezi vieți, nu te-ai gândit!
Redactor: Daniela Konovală
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 