Flori Cristea

FLUTUR

E mare lumea. De n-am loc sau nu-mi doresc a sta oriunde,
Nici piatra de e piatră seacă, nu stă în ape ce nu-s blânde.
Nici vântul nu-și găsește loc, pământu-n latu-i colindându-l,
Și eu mă duc, un menestrel, iar bidiviu îmi este gândul.

De nu-ți răspund, nu-i că nu știu ori teama îmi oprește glasul,
Mai bine plec tăcut și singur, nici urmă nu-mi va lăsa pasul,
Nici vorbe de justificare nu voi rosti, nici un cuvânt!
Doar sfânta binecuvântare rosti-voi când al serii vânt

Ți-o trece-ncet, pe sub ferestre, aducător fiind de pace.
Când lanul grâul despletind, în fire de-aur îl desface,
Eu mă închid într-un cocon, urâtul lumii vrând să scurtur
Și-ntr-o visată primăvară, să mă trezesc deodată flutur.

Redactor: Viorel Poenaru

Redactor șef: Camelia Boț

Lasă un comentariu