AZI DECEBAL ZÂMBEȘTE.
Nu toată Dunărea e-a noastră!
E a lui Dumnezeu! Se știe,
Dar din minunea ei albastră,
Ne-a dat și nouă o felie!
N-aș spune că felia-i mică.
E tocmai cât ne trebuiește!
Lasă-i pe cârcotași să zică!
Ce-i mult, adesea prisosește!
Văd Dunărea ca pe o armată
De grăniceri bătrâni și tineri,
Care n-au ațipit vreodată,
Nici noaptea dintre joi și vineri!
Chiar Decebal sculptat în stâncă
De inși cu suflet de istorie,
De mii de ani tot viu e încă,
Liniște! Spune despre glorie!
Suntem aici de bună voie!
Credeți că Dunărea nu știe
Că nu-i corabia lui Noe,
În drumul către veșnicie!
S-a terminat călătoria!
Vedeți? Azi Decebal zâmbește,
Dunărea-și scoate pălăria,
Un obicei străvechi, firește!
Redactor: Viorel Poenaru
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 